Viata este un mit in sensul ca este o chemare la renuntarea la nevoia de control a mintii, la dizolvarea vointei de a exercita putere asupra imaginilor si a naturii pentru a te abandona experientei sacrului, a daruirii, a iubirii, a frumusetii. Dupa aceasta experienta, mintea nu mai este aceeasi, se trezeste la o noua metoda de gandire, nu mai este sclava programarii induse de cultura comuna, ci se deschide catre adevarata cunoastere.

Pacat ca mintea lumii te tine departe de aceasta experienta de varf. In natura, timpul este circular; prin urmare, lucrurile nu se intampla pentru ca au o cauza, ci pentru ca au un sfarsit. Interpretarea telului, a sfarsitului, a ultimei imagini a unei povesti este fundamentala pentru a conota intregul sens al povestii in sine.